Argumentele a trebuit sa le caut la oameni care stiu mai multe decat mine. Am cautat pe net ...si am gasit un articol destul de bine, clar si unde citeaza specialisti care au studiat problema.
Am retinut acest articol...dar voi mai cauta si altele...pentru ca eu am nevoie de ele. Pentru a regla nivelul meu de incredere ...nu pentru a convinge eu pe altii.
Il inscriu acum folosind caractere italice.
Toate vietatile – om, animale si plante, au nevoie de hrana ca sa traiasca. De-a lungul veacurilor istoriei omul nu si-a pierdut niciodata interesul pentru hrana. Niciodata nu si-a epuizat el discutiile cu privire la cea mai potrivita dieta pentru structura sa digestiva. Studiind structura sa proprie, omul a dezvoltat diferite concepte cu privire la ce fel de “combustibil” ii serveste cel mai bine. Doua conceptii principale sunt larg raspandite:
- Omul este un omnivor. (Omnivorul este fiinta care se hraneste in acelasi timp cu hrana animala si vegetala), si
- Omul este destinat sa fie vegetarian. (Vegetarienii nu mananca deloc carne, dar pot sa manance produse animale cum ar fi laptele si ouale.
- De aici exista trei feluri de vegetarieni:
• ovo-lacto-vegetarieni, include ouale si laptele;• lacto-vegetarieni, includ laptele si produsele lactate, in timp ce• vegetarienii puri (engl. “vegas”) inlatura toate produsele de origine animala.
Omul – omnivor?
Inca din cele mai vechi timpuri dieta omului includea hrana
animala. Se argumenteaza ca in afara de cereale, fructe si zarzavaturi este
necesar sa manance preparate alimentare din carne cu scopul de a avea o dieta
echilibrata – motivul principal fiind acela ca alimentele din carne contin
elemente care alcatuiesc corpul, de exemplu amino-acizi. Carnea are de asemenea
toate mineralele necesare cum ar fi fierul, cuprul si fosfatii. Se sustine ca
hrana carnata este o excelenta sursa de vitamina A, B complex, C si D. Grasimea
din carne este o sursa de calorii si energie.
Un argument pentru vegetarieni
Este omul destinat sa manance carne?
Dr. Mervyn G. Hardinge discuta cum compara si studiaza Dr. G. S. Huntington in cartea “Anatomia cavitatii peritoniale si Abdominale umane”, tubul digestiv al diferitelor animale cu cel al omului. El separa mamiferele in trei clase, pe baza structurii lor digestive. La un capat sunt animalele carnivore sau mancatoare de carne, ale caror stomacuri sunt simple, intestinul subtire relativ scurt, drept si neted. La un alt capat al scalei sunt ierbivorele. La acestea capacitatea stomacului este mult mai mare si uneori organele foarte complicate, asa cum ar fi stomacurile multiple ale bovinelor. Intestinul subtire este foarte lung si intestinul gros este deasemenea lung si neted. Intre acestea doua sunt omnivorele a caror dieta consta din
alimente vegetariene intr-o cantitate de celuloza mai mica decat iarba, la care
se adauga sau nu unele alimente de origine animala. Stomacul omnivorelor este
simplu, intestinul subtire este considerabil mai lung decat al carnivorelor, dar
mai scurt decat al ierbivorelor. Dar intestinul gros sau colonul acestei grupe
este foarte diferit de al celorlalte doua. Dr. Huntington explica: “Animalele la
care digestia este rapida, obisnuita, fiind cu cantitate redusa de celuloza si
concentrata in substanta hranitoare, au intestine relativ scurte, in timp ce
tubul digestiv este mai lung la fiintele care consuma alimente care cer un timp
considerabil pentru digestie.
“Din acest motiv”, subliniaza el, “noi gasim intestinele cele
mai scurte la la carnivore, si cele mai lungi la ierbivore, in timp ce tubul
digestiv al omnivorelor ocupa o pozitie intermediara in ceea ce priveste
lungimea lui.”
Studiile lui intensive despre tubul digestiv al animalelor si
al omului l-au convins pe Dr. Huntington ca omul este unic. Structura
intestinului gros al omului are cateva paralele in regnul animal. Intestinul
gros uman este lung, aproximativ 1,5m si dispunerea sa nu este direct in jos ca
la carnivore, ci prin cavitatea abdominala asemanator literei “U” intoarsa
invers. Referindu-se la acest aranjament neobisnuit, autorul cartii spune:
“Impartirea intestinului gros uman in colon ascendent,
transvers si descendent, sigmoid si rect se gasesc numai la primate (maimute) si
nici aici la toate. Spre deosebire de intestinul gros neted al altor animale,
intestinul gros uman prezinta o structura foarte caracteristica”. El il descrie
ca pe un canal sau tub care prezinta pe lungime trei panglici musculare mai
scurte decat intestinul insusi. Aceasta scurtime a panglicilor produce pliuri
ale intestinului astfel incat el nu este neted, ci este pliat. “Acest aranjament
al intestinului”, continua el, “se gaseste de asemenea si la maimute si anumite
rozatoare. La alte mamifere intestinul gros este neted si cilindric”.
In general, dieta carnivorelor – carnea – are cel mai mic
continut in resturi celulozice, dar este bogata in substante nutritive. Fiind
repede digerate de catre animale, ea cere numai un colon scurt, pentru a da o
cale de trecere directa pentru o evacuare rapida a oricaror resturi
nedigerabile, ca nu cumva ele sa putrezeasca la temperatura ridicata din
interior.
In contrast, hrana ierbivorelor este mai mare cantitativ si cu
o structura mai grosiera.
Iarba si vegetalele fibroase contin foarte mult material
nedigerabil. Aceasta hrana cu o mare cantitate de resturi celulozice necesita un
aparat digestiv mult mai complicat pentru a da timp necesar procesului de
digestie sa descompuna materialul si sa absoarba substantele hranitoare mai
putin concentrate. Deci, la animalele care mananca iarba este nevoie de, de
asemenea, de un intestin subtire lung, unde sa poata avea loc principala
activitate de digestie si absorbtie. Dar intrucat o anumita parte a digestiei si
absorbtiei este realizata in intestinul gros, acesta trebuie sa aiba o lungime
considerabila.
Sistemul digestiv al carnivorelor si al ierburilor reprezinta
cele doua sisteme extreme gasite la mamifere. Acelea ale omnivorelor sunt un tip
intermediar. Omnivorele nu pasc ca si vitele si nici nu devoreaza carnea cruda
asa cum fac canivorele. Dieta lor consta in principal de fructe, legume,
vegetale, seminte oleaginoase si furnici. Cand produsele animale sunt
disponibile, omnivorele pot alege laptele sau orice, sau carnea altor vietati.
Asa cum Dr. Huntington a studiat structura digestiva a omului,
el n-a gasit nici o dovada de asemanare cu carnivorele. Dar el a gasit dovezi
suficiente, incluzand dintii omului, ca intr-o anumita perioada, stramosii
nostri au fost in mare masura sau in intregime ierbivori.
Astfel autorul acestei remarcabile carti a fost convins prin
studiile lui ca omul a fost creat sa fie vegetarian. Dr. Huntington se refera la
dintii omului ca o dovada pentru aceasta. Hardinge citeaza in articolul sau pe
Dr. Collens si asociatii sai care sunt cercetatori stiintifici la Spitalul
Maimonidis din Brooklyn. Ei au dat raport Societatii Americane pentru studiul
aterosclerozei. W. S. Coolens compara structura dentara a carnivorelor si
ierbivorelor si conchide:
“Examinarea structurii dentare a omului modern releva ca el
poseda toate caracteristicile unui animal strict ierbivor”. Cu alte cuvinte omul
are dintii din fata ascutiti cu care sa taie bucatile de hrana. El are masele
nodulare plate cu care sa macine hrana mai degraba decat sa taie carnea cruda
(ca in cazul molarilor laterali ascutiti ai carnivorilor), asa de fin ca el sa
poata inghiti intrucat bucatile mari nu pot fi inghitite.
Dr. Coolens conchide: ”Desi a fost creat a se hrani cu alimente
vegetariene, el si-a pervertit obiceiurile sale spre a accepta hrana
carnivorelor. Aici se poate gasi motivul pentru incidenta crescuta a bolii
aterosclerotice la oameni. Fiecare fiinta trebuie sa manance si masinaria sa
digestiva este proiectata pentru cea mai potrivita hrana pentru viata si
sanatatea sa.
Hardinge trage concluzia ca omul: “… ar fi bine sa depinda
intr-o masura mai mare de dieta pentru care este cel mai bine echipat pentru a o
digera: fructe, legume, seminte si nuci, si poate suplimentata cu lapte si oua”.
Se naste intrebarea: este dieta vegetariana suficienta pentru
toate substantele hranitoare pe care le necesita corpul? Crooks a scris un
articol – “Hrana vegetariana si dieta voastra” – care contureaza toate valorile
nutritive gasite in plante. Grasimile vegetale nu au un nivel ridicat al
colesterolului care este corelat cu riscul inalt al cardiopatiei ischemice. Un
exemplu in acest sens este un raport despre cat de multa grasime animala este
consumata si frecventa bolilor de inima. In ordine descrescatoare a tarilor sunt
date Finlanda, Scotia, SUA, Austria si Canada. Cel mai jos pe lista se afla
Japonia, a carei dieta este in principal din cereale, fasole, vegetale si fructe
– scazute cu grasimi animale si proteine. Hidratii de carbon din plante,
comparati cu hidratii de carbon de la animale au o diferenta majora.
Continutul in hidrati de carbon ai vegetalelor – in special
cerealele – este mult mai mare decat la alimentele animale, care sunt practic
lipsite, cu exceptia lactozei din lapte.
In ceea ce priveste vitaminele si mineralele, vegetalele ocupa
locul de frunte (in continutul de minerale si vitamine)”.
Vitamina A se gaseste in frunze de culoare verde inchis, fructe
galbene si in vegetale galbene si verzi.
Vitamina B se gaseste in legume, nuci si seminte.
Vitamina C este gasita in vegetale cu frunze verzi. Toate
mineralele necesare se gasesc de asemenea oriunde exista vitamine. Principala
intrebare pusa despre dieta vegetariana este daca se mananca destule proteine.
Rezultatele aratate sunt dintr-un studiu realizat de Dr. Stave
pe consumul de proteine al vegetarienilor comparat cu cel al non-vegetarienilor.
“Ratia recomandata este luata de la Consiliul National de
Cercetare din Washington D.C. Este clar ca vegetarienii iau destule proteine. In
ceea ce priveste calitatea proteinelor, o buna combinatie a hranei vegetale da o
calitate care este egala cu proteinele din carne.
Desi majoritatea omenirii este omnivora, studiile scot in
evidenta faptul ca, potrivit cu structura sa, omul este in esenta un
ierbivor . Este de asemenea foarte evident ca toate proteinele
esentiale, hidratii de carbon, mineralele si vitaminele necesare corpului, se
gasesc in fructe, cereale, nuci si legume. Este important de notat ca proteinele
vegetale pot satisface adecvat calitatea si cantitatea cerintelor.
