Cum colectez la bloc, plasticul, pentru reciclare

Vă întreb, voi cum procedați?

Plasticul este produsul cel mai dăunător și poluant al mediului, pe care îl aruncăm zilnic, amestecat cu gunoiul menajer. Am citit despre o româncă, care trăiește în Japonia, și care și-a propus să trăiască fără să producă gunoi! Mi s-a părut un stil de viață foarte interesant și benefic!
Are și o listă cu măsuri pe care le aplică în viața ei. M-a inspirat și mi-am propus și eu schimbări în obiceiuri.
Deși, la noi, primăria nu a luat nici o măsură pentru colectarea separată a gunoiului și la ghenă, totul se aruncă amestecat, eu am luat o decizie. Să adun tot gunoiul din plastic separat. La fel și hârtia, metalul, sticla. Le fac pachețele și le las, în drumul spre serviciu, la cele trei recipiente colectoare pentru plastic, sticlă și hârtie care le-am depistat pe stradă. La ghena blocului arunc gunoiul menajer, pe care îl împachetez în hârtia ziarelor supermarketurilor (zilnic am în cutia de scrisori astfel de ziare de la magazine). Sacii de gunoi..sunt tot din plastic, așa că am renunțat la ei. Primesc suficiente pungi, punguțe și altele de la magazine! Și aici am luat o măsură...refuz punga din plastic oferită, atunci când nu îmi este necesară.
Când am început să separ gunoiul, am constatat că plasticul este cel mai voluminos: cam 80% din gunoiul casei mele este plastic!
Așa că, inspirată de un articol de pe net, am folosit sticlele de plastic, de 5 litri, care rămân prin casă după consumarea apei plate.
Ce nu pot introduce pe gâtul recipientului, le adun în saci sau pungi de plastic.
E foarte ușor. Bine ar fi, dacă primăria ar pune recipiente colectoare pentru reciclarea gunoiului în toate cartierele, chiar pentru fiecare bloc și ar asigura colectarea separată a gunoiului. Am văzut că, acum, gunoiul este strâns amestecat....nu au în sarcină colectarea separată.
Când se vor lua astfel de măsuri? Suntem codași în UE la reciclare, se pare că România reciclează 5%, iar Suedia 95%.
Aștept cu speranță, trezirea la realitate a celor responsabili.

Aventuri cu mașina de făcut paste: aluat, foi, tăiței, ravioli.

În urmă cu ceva vreme am avut ocazia să stau de vorbă cu o tânără care muncește în Italia de mai mult de 10 ani. Cu ea am vorbit, bineînțeles, despre ce mănâncă italienii și mai ales cum s-a adaptat ea la stilul nou de viață. Discuția s-a axat asupra pastelor. Ceea ce am aflat nou este că, a mânca zilnic paste nu a fost dificil dar, deoarece soțul, italian de origine, nu aprecia pastele din comerț, fata a fost nevoită să învețe să facă pastele acasă. A cumpărat mașină de făcut paste și spaghetele, tăițeii de toate formele, lasagna, tortellini,  ravioli au intrat în obiceiurile ei.

Chec cu scorțișoară și iaurt

Pentru chec, am o mulțime de rețete în caietul meu (am un caiet pe care l-am înființat în 1980...așa că vă dați seama cât de uzate sunt unele foi) care sunt cu ulei, fără ulei, cu 3, 4, 6 ouă sau mai multe, cu apă fiartă, cu lapte, fără lapte, cu mai puțină sau mai multă făină, cu sau fără cacao...unul iese mai dens altul mai pufos, dar eu, când caut o rețetă și vreau să fac un preparat dulce... tot la rețeta mamei mele ajung.

Rețeta de chec a mamei era cu 3 ouă, o cană de zahăr, o cană de ulei, o cană de lapte (sau lapte bătut sau iaurt) care se amestecau bine până se topea zahărul. Apoi se adăuga puțină sare și 1 praf de copt stins în puțină zeamă de lămâie sau oțet. În continuare se adauga făina în ploaie, amestecând cu grijă să nu se formeze cocoloașe, cam 2 -3  căni de făină. Se punea făină până când aluatul devenea atât de gros încât să poată curge de pe lingură ca o panglică.
Acum, mama separa cam 1/3 din aluat și o amesteca cu cacao. În formele clasice de chec, unse cu ulei și tapetate cu făină, turna jumătate din aluatul alb în cele două forme subțiri și lunguiețe, apoi turna aluatul cu cacao și apoi completa cu cealaltă parte de aluat alb. De multe ori punea și bucățele de rahat și nuci.  Punea formele în cuptorul încălzit și cocea checul la foc potrivit aproximativ o oră. După testul cu scobitoarea, scotea formele și le lăsa să se răcească, apoi scotea checurile din forme.

Azi am căutat să schimb și să dau un gust nou...să inovez checul meu clasic. Am verificat pe internet și am văzut că au mai făcut și alții, așa că am pregătit
                                                     
                                                             Checul cu scorțișoară.

Ingrediente (pentru două forme mai măricele)

6 ouă
300 g iaurt
80 g ulei
400 g zahăr
600 g făină
2 plicuri praf de copt
3 lingurițe scorțișoară
coajă rasă de la o portocală / sau lămâie

Mod de preparare:

6 gălbenușuri se amestecă cu mixerul, împreună cu zahărul, iaurtul, uleiul, scorțișoara, coaja de lămâie.
Separat se bat spumă albușurile.
Se adaugă peste gălbenușuri, praful de copt stins cu 2 lingurițe de zeamă de lămâie sau oțet și apoi făina. Se amestecă bine. Apoi se adaugă spuma de albuș încorporând-o în aluat, prin răsturnare, cu mișcări de sus în jos.

Formele se ung cu ulei și se tapetează cu făină. Se toarnă aluat în mod egal, în cele  două forme.
Se  coc la foc potrivit aproape 1 oră. După testul cu scobitoarea (verificăm dacă este copt la mijloc introducând o scobitoare - aceasta trebuie să o scoatem uscată din chec, fără urme de aluat) scoatem formele din cuptor, le lăsăm la răcit și apoi scoatem checurile din forme.
Se pudrează checurile cu zahăr pudră sau pot fi unse cu miere.

Este o prăjitură delicioasă care la micul dejun poate însoți laptele, cafeaua sau ceaiul.
Sper să încercați această rețetă și să vă bucurați de aroma deosebită pe care scorțișoara o asigură acestui desert.

Tort șarlotă

Pentru noaptea dintre ani mi-am dorit un tort ușor (care să nu ne cadă greu la stomac) și care să nu fie nici gras, așa că am ales o rețetă de șarlotă ..așa cum o făceam în urmă cu mai mulți ani.
Chiar dacă finisarea exterioară nu era gata, m-am grăbit să fac fotografia pentru că cei mici erau nerăbdători.