Aluminiul, asasinul ascuns în alimente şi băuturi

Recipientele, caserolele, dozele de bere ori de băuturi răcoritoare, vasele de bucatarie şi folia, toate din aluminiu, sunt atât de larg utilizate în întreaga lume, încât nici nu ne mai putem imagina viaţa fără acest metal uşor. Problema este că însăşi viaţa este ameninţată de aluminiu, deoarece s-a descoperit că acumularea sa în organism poate declanşa boli letale, cum ar fi maladia Alzheimer, scleroza în plăci şi Parkinson.
Lumea este de neimaginat fără băuturi în doze de aluminiu
Cercetătorii francezi trag un semnal de alarmă în legătură cu utilizarea pe scară largă a aluminiului, atât ca recipient, cât şi ca adaos în compoziţia alimentelor.
Profesorul Chris Exley susţine ca aluminiul poate declanşa boli neuronale letale.
Potrivit publicatiei ”7 sur 7” din Belgia, în urmă cu 24 de ani a avut loc unul dintre cele mai grave dezastre de mediu din Marea Britanie. În lacul care este sursa de apă potabilă a localităţii Camelford s-au deversat circa 20 de tone de sulfat de aluminiu. În anii care au urmat, localnicii au început să se plângă de probleme de sănătate. Printre aceştia s-a numarat şi Carole Cross, care a murit la 58 ani de o formă rară şi agresivă a bolii Alzheimer.
Răspândit pe tot globul, vasul-minune ne ”condimentează” mâncarea cu aluminiu.
La autopsie, în creierul său a fost descoperită o cantitate foarte mare de aluminiu: 23 de micrograme pe gram de creier, în condiţiile în care nivelul normal este de 0-2 micrograme pe un gram de creier. Profesorul Chris Exley, un apreciat cadru universitar de la Universitatea din Keele şi expert recunoscut în studiul aluminiului, este convins că acest metal a ucis-o pe Carole Cross.

Periculos, dar tolerat

Laptele praf poate conţine de 40 de ori mai mult aluminiu decat laptele matern.
Profesorul Chris Exley a menţionat că, deşi aluminiul este prezent astăzi, ca ambalaj ori prin compuşi, în aproape toate alimentele şi băuturile din lume, nimeni nu ştie cu adevărat care sunt nivelele de siguranţă şi care sunt cele periculoase. ”Sute de publicaţii au arătat că aluminiul nu este periculos, dar nu s-au facut niciodată investigaţii serioase asupra efectelor acumularii de aluminiu în organism”, a atras atenţia profesorul.

Prezent în alimente, medicamente, cosmetice

Acest metal este absorbit în mod natural de plante, dar se regăseşte în aproape tot ceea ce ne înconjoară. “Sulfatul de aluminiu se adaugă la apa noastră de băut, pentru limpezime. Toate alimentele care au nevoie de aditivi, cum ar fi prăjiturile si biscuitii, conţin aluminiu. Bomboanele conţin coloranţi alimentari, care au la bază aluminiu. Găsim acest element în băuturi ambalate, cum ar fi ceaiul, cacaua sau cele pe bază de malţ, cum ar fi berea, precum şi în unele vinuri şi băuturi racoritoare, precum şi în cele mai multe alimente prelucrate”, susţine profesorul Chris Exley. El avertizează ca aluminiul este prezent şi în produsele cosmetice, produsele de protecţie solară, în unele medicamente, cum ar fi aspirina, precum şi in vaccinuri.

Ataca inima, creierul si ficatul

Potrivit profesorului britanic, atunci când cantitatea de aluminiu ingerat depăşeşte capacitatea de metabolizare a organismului, excesul este depozitat în diferite ţesuturi, inclusiv în nervi, creier, oase, ficat, inima, splina şi muşchi . “Noi numim aluminiul drept ucigaşul tăcut, pentru că se insinuează în corpul nostru, apoi în oasele, organele şi creierul nostru”, susţine profesorul Chris Exley.

Descoperit şi în laptele pentru copii

Profesorul Exley şi echipa sa au realizat un studiu prin testarea laptelui praf pentru copii produs de 16 firme de renume. Rezultatele studiului au relevat prezenţa aluminiului şi în laptele pentru sugari, iar cantitatea descoperită a fost enormă: niveluri de 40 de ori mai mari decât cele găsite în laptele matern.

Declanşează Alzheimer şi scleroza multiplă

Cercetările au relevat şi faptul că acumularea de aluminiu în organism creşte riscul de apariţie a bolii Alzheimer, dar şi a altor boli neurologice, cum ar fi boala Parkinson sau scleroza multiplă. Măsurile de reducere a aluminiului în alimente sunt destul de anemice. UE şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii au stabilit o doză tolerabilă de 2 miligrame per kilogram de greutate corporală pe săptămână, fără stabilirea unui nivel maxim admis. Profesorul susţine că această cifră nu are nici o valoare. “Colegii mei (este vorba de specialişti recunoscuţi – n.r.) nu sunt în măsură să decidă care sunt nivelurile de securitate acceptabile. Atunci, cum poate decide decide asta UE sau OMS?”, se întreabă Exley.

sursa: enational.ro,